Grâul se presupune că a început să fie cultivat în bazinul estic al Mediteranei, de unde s-a răspândit în toată lumea, datorită rezistenţei la temperaturi extreme, atât ridicate cât şi scăzute.
În partea superioară a râului Iordan, în Orientul Mjlociu, s-au descoperit rămăşiţele unui sat datând din mileniul 8 î.e.n., dovedind cultivarea acestei cereale precum şi importanţa ei ca sursă de hrană.Având în vedere că grâul în forma lui naturală era nepotrivit pentru consum, omul primitiv a descoperit repede modul de măcinare a acestuia în făină, utilizând mojare, pistile şi alte unelte manuale, în cele din urmă născocind mori puse în funcţiune de mâna omului sau animale de povară, apoi de energie generată de apă, vânt şi, în final, electricitate. Primele mori în Europa datează de pe vremea Imperiului Roman, trecând printr-o perioadă remarcabilă de dezvoltare în Evul Mediu.